Tango

  • Milonga a fost inaintasul Tangoului!

  • In secolul 20, Milonga (in care exista miscarea specifica scurta si oprita de cap si de umeri) era dansata in sali mici de inalta societate din Brazilia.

  • "The dandies" (baietii in voga) au schimbat dansul in doua directii. In primul rand au schimbat asa numita „Polka rhythm” in "Habanere rhythm" si l-au denumit Tango deoarece numele de Milonga amitea prea mult de "Barria de Las Ranas" unul din ghetourile Buenos Aires-ului ..

  • Din 1900 mai multi amatori din comunitatea argentiniana au incercat fara succes sa introduca Tangoul (36 de masuri pe minut) in Paris.

  • Profesorul parizian Robert a facut eforturi uriase pentru a face Tangoul popular si totusi drumul nu a fost pavat cu trandafiri.

 

  • Au fost multi adepti da si multi oponenti. In special episcopii francezi erau impotriva dansului, ei atragand atentia asupra naturii tentante si senzuale a acestuia, dansatorii punand in pericol sfintele invataturi bisericesti.

  • Tangoul nu a fost acceptat nici la Londra, fiind considerat un dans erotic.

  • In 1907 dupa cateva schimbari de stil si in urma unui concurs de dans din Riviera Franceza unde dansatorii au fost foarte apreciati, Tango-ul a fost acceptat atat la Paris cat si la Londra la petreceri - ceaiuri sau cine dansante, ("Tango teas" "Tango Soupier"), care aveau ca invitati dansatori profesionisti.

  • Pana si presa din SUA era scandalizata. In 30 mai 1915 in New York Times se publica un articol cu titlul "Pericolul Tangoului, mai mare decat Imperialismul German"

  • In 1924 dr. Boheme din New York a descoperit si o noua boala: "the Tango-foot".

    Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.

  • Caracterul dansului este dat de miscările sincopate si de pauzele dramatice, iar maniera de abordare depinde în mare măsură de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia.

  • Este un dans plin de personalitate, cu multă trăire interioară care invaluie publicul cu parfumul sau.